• Ingrid Baciu
Timp de 28 de ani nu a cunoscut decit durere, între multele suferinţe numărînduse artroza, migrenele, constipaţia cronică. La vîrsta de 25 de ani, medicii i-au diagnosticat artroză şi osteoporoză avansată la braţe, umeri, spate şi genunchi, care transforma orice mişcare în adevărate chinuri. În ciuda tratamentelor cu injeqii şi medicamente, nu i s-a dat nicio sperantă că se va putea vindeca vreodată. Medicul avea îndoieli că .dînsa va atinge vîrsta de 60 de ani sau, dacă da, atunci va umbla în cirje.
În 1971 s-a adăugat diagnosticul de crize migrenoase, în plus, de la naşterea celui de-al doilea copil, a suferit şi de constipatie cronică. Din această cauză s-au format hemoroizi, apoi fisuri în mucoasa intestinală. Şi aici, cu excepţia unor alinări trecătoare, atît medicina clasică, cit şi cea alternativă capitulaseră. Nu numai atît, dar din cauza reacţiilor alergice a fost nevoită să renunţe şi la medicamente.
Depresiile i-au răpit complet bucuria de viată, a trecut printr-o perioadă lungă de căutări disperate. Prognozele de viaţă se scurtaseră. la 59 de ani era o epavă. A încercat de toate, printre care şi yoga sautratamente alternative şi naturiste.
La începutul anului 1996, printr-o prietenă, a aflat de Cercul de prieteni – Bruno Gröning, de la ea primind şi un volum de relatări, pe care însă l-a trîntit cu nepăsare lîngă noptieră.
Într-o noapte, în marea ei disperare, crezînd că i-a venit sfîrşitul, a apelat la graţia lui Dumnezeu, căzînd în genunchi şi implorîndu-l să-i arate calea spre mîntuire. În monologogul ei cu Dumnezeu, a auzit o voce interioară care o îndemna: "Citeşte, citeşte, de ce nu citeşti!". Întinse vinovată mîna după Biblie şi ochii îl căzură în acel moment pe poza lui Bruno Gröning de pe volumul primit de la prietena ei, pe care pînă atunci îl ignorase. Momentul sfînt venise, căci nu degeaba stătea volumul de luni de zile lîngă pat. Cu înfrigurare, începu să citească ore în şir fără întrerupere. Citind îşi dădea tot mai clar seama că Bruno Gröning venise cu o misiune pe lumea asta, că Dumnezeu poate vindeca prin el, căci Gröning obişnuia să spună: "Nu-mi mulţumiţi mie, ci mulţumiţi-i lui Dumnezeu". Georgeta Popan a apelat la Dumnezeu, şi a fost călăuzită spre Bruno Gröning. Acceptînd imediat învăţătura lui, după trei zile a primit vindecarea colonului. A acceptat instinctiv să stea pe recepţia curentului divin, fără niciun fel de întrebări sau îndoieli. Evident, rolul hotărîtor l-a avut credinţa în Dumnezeu. Această vindecare i-a îndreptat paşii spre Cercul de prieteni - Bruno Gröning, acolo a învăţat cum să despartă mentalul de suferinţe,căci boala nu face parte din noi, cum să recepţionezecorect zilnic cure'ntul de vindecare, aşa cum ne-a învăţat Bruno Gröning, a învăţat să creadă în, procesul de curăţire, de vindecare.
La trei luni a urmat vindecarea tuturor durerilor osoase şi a umărului blocat. Migrena şi depresiile au dispărut pe nesimţite. După atîţia ani de suferinţă, la vîrsta de 59 de ani s-a dus să înveţe să schieze, acesta fiind visul ei dintotdeauna. A schimbat cirjele cu schiurile! D-na Popan a avut parte de vindecarea completă a tuturor suferinţelor, care de atunci nici n-au mai revenit. Dînsa a experimentat ceva inexplicabil la nivelul medicinei clasice, dar experienta ei nu este unică, căci acest lucru s-a petrecut şi se petrece în continuare atîtor oameni de jur-împrejurul pămîntului. Prognozele medicale nu numai că nu s-au adeverit, ci mai mult, acum, la 71 de ani, dînsa poate spune, fericită, că se simte incomparabil mai bine decît la vîrsta de 30 de ani.
Născut în 1906 la Gdansk, Bruno Gröning a simţit de mic copil faptul că venise pe lume cu nişte înclinaţii deosebite. În preajma sa, oameni şi animale îşi recăpătau sănătatea. In 1949, vindecarea unui copil de nouă ani, ţintuit la pat de o distrofie musculară, face mare senzaţie. Vestea s-a răspîndit repede, ziarele relatau despre "doctorul miraculos", iar mii de oameni au dat năvală la el, la casa vindecatului, unde Bruno Gröning fusese găzduit o perioadă mai lungă.
Au început să aibă loc vindecări in masă în întreaga Germanie şi la Traberhof (în sudul Germaniei), unde se mutase între timp. Acolo se adunau pînă la 30.000 de oameni, dar simultan aveau loc vindecări şi la distanţă. Bruno Gröning nu cerea nici bani şi nici alte daruri pentru vindecările. lui. EI spunea: "Cine mă va chema, pentru acela voi fi aici, voi ajuta mai departe, după voia lui Dumnezeu. Dar apoi va veni timpul cînd fiecare va avea parte de ajutor şi vindecare prin sine însuşi. Dumnezeu este cel mai mare medic!"
Popan, Georgeta Tel.Nr. 0040-259-432805, E-Mail: gpopan@rdslink.ro