Revista de presă din acele timpuri, Germania:
Revista "Zeitungsblitz", ediţie specială despre succesele lui Groening, prima ediţie, începutul lui sept. 1949

"Noaptea marilor vindecări"

În rândurile ce urmează vă oferim o relatare obiectivă, făcută la faţa locului de către corespondentul nostru special, care s-a aflat la 27 şi 28 august timp de 15 ore la Traberhof în calitate de reprezentant al presei, pe urmele marelui vindecător Bruno Groening, timp în care multe sute de oameni au trăit încercările de vindecare.

Primele vindecări ale zilei

Corespondentul nostru relatează:

Deja în decursul dimineţii numeroşi oameni în căutare de ajutor, care la prânz ajunseseră să strige în cor după Groening al lor, au avut marele noroc, că acesta li s-a adresat într-o scurtă cuvântare. Dar nu doresc să vă relatez despre asta, ci despre orele unice din timpul după amiezii şi serii, pe care le-am trăit personal şi pe care nu le pot uita:

Se simte un fel de tensiune în aer, din oarecare motive se află azi - sâmbătă - deosebit de mulţi suferinzi şi curioşi în faţa Traberhof-ului şi în curte, iar această tensiune creşte de la oră la oră, căci s-a auzit, că domnul Groening le va vorbi astă seară încă o dată celor în aşteptare. Deja se instalează pe balcon, pe terasă şi pe locul de parcare aparatele de filmat şi se adună din ce în ce mai mulţi oameni.

Între timp mă informez despre ultimile succese de vindecare, în convingerea că sunt dator atât cititorului cât şi cercurilor din jurul lui Groening să ofer un reportaj sobru lipsit de senzaţional.

Astfel doamna Würstl din Rosenheim, Münchenerstr. 42 îmi relatează un fapt verosimil, că astăzi înainte de prânz, dânsa nu se putea apleca şi nu-şi putea ridica picioarele, de vină fiind paralizia. După cuvântarea ţinută de Groening se îndreptă plină de bucurie spre soţul ei, pentru prima oară fără ajutor şi acum putea să se şi aplece, ca un om sănătos.

La fel ca şi domnul Haas din München, o femeie din Endorf s-a ridicat din căruciorul pe rotile, făcând primele încercări de a merge, noi toţi o văzusem înainte stând numai culcată.

M-am aşezat la masa unui cunoscut, a cărui soţie, actriţa de film Karin Lembeck din München-Laim, o apariţie marcantă, brunetă, era cunoscută tuturor „oaspeţilor permanenţi”. Ea îmi relatează despre vindecarea unei paralizii a braţului stâng, ce o avea de luni de zile, o vindecare de la distanţă prin intermediul lui Groening, ce a avut loc în timpul unei convorbiri telefonice la ora zece dimineaţa. În momentul sosirii domnului Groening la Traberhof, "câmpul de radiaţii" a devenit dintr-o dată activ, astfel că doamna L. a simţit valuri de fierbinţeală şi frisoane, care au făcut-o să exclame: "Doamne, ce s-a întâmplat cu braţul meu? Nu-l mai simt!" – şi cu acelaşi braţ "dispărut", cu acelaşi braţ paralizat, pe care nu-l mai putea ridica înainte nici până la nivelul mesei, îşi atinge involuntar obrazul, şi câteva clipe mai târziu, îl ridică deja complet liber la pălăria ei mare de soare. Atunci, foarte emoţionată au podidit-o lacrimile de bucurie şi recunoştinţă, lacrimi care fac orice cuvânt de prisos. Câteva ore mai târziu are posibilitatea să-i dea mâna domnului Groening, plină de recunoştinţă, la care marele vindecător se apără modest: "Nu mie mi se cuvin mulţumirile, ci marelui Creator acolo sus, care mi-a dat putere astăzi dimineaţă, în timpul convorbirii telefonice cu soţul dumneavoastră, să pregătesc această vindecare, pe care Dumnezeu în clipa sosirii dumneavoastră a desăvârşit-o fără contribuţia mea. Credinţa dumneavoastră v-a ajutat stimată doamnă!"

O a doua doamnă, doamna Wagner din München–Laim, din anturajul lui Lembeck, care în urma unei embolii cerebrale este de patru ani paralizată pe partea stângă, având între timp o uşoară ameliorare, este „iradiată de la distanţă” în grădină, prin aceea că Groening se ocupă de ea din încăperile de sus. Noi urmărim încordaţi efectele, însă doamna nu reuşeşte din cauza agitaţiei din jur să se concentreze suficient. Din aceeaşi cauză nu s-a ajuns la un efect dorit nici la încercarea făcută în timpul nopţii, stând chiar faţă în faţă cu maestrul, deoarece ei îi lipsea disponibilitatea lăuntrică şi puterea de concentrare mentală, la care se adăuga şi faptul stânjenitor că era o încercare repetată, la câteva ore după tratamentul la distanţă.

Aici, ca şi în alte două cazuri, s-a dovedit în mod evident, că o încercare repetată de a ajunge personal la domnul Groening, crezând că procedura telepatică n-ar avea efect, este doar un semn al neîncrederii faţă de cel ce dăruieşte vindecarea.

Şi dintr-o dată sosise momentul. Multe sute de oameni stau înghesuiţi unul lângă altul. Este ora 7.30 seara. Încep să se vadă umbrele serii. Caii au dispărut de pe păşuni şi soarele străluceşte auriu deasupra minunaţilor munţi albăstrui. Tensiunea creşte din ce în ce mai mult, devenind aproape insuportabilă. Atunci apare Groening în scurte urale la balcon şi roagă câteva minute de răbdare, pentru a se putea concentra în linişte asupra atâtor oameni, pe care el îi roagă de asemeni să se concentreze. Domnul S., unul din colaboratorii săi, îi călăuzeşte pe bolnavi în faţă, dă indicaţii în şoaptă, cum să se comporte: Mâinile aşezate deschis pe genunchi, fără avea contact cu stofa, să nu se gândească la boală, acestea sunt recomandările sale. Tocmai această aşteptare liniştită, dar încordată, această pregătire lăuntrică pentru momentul acţiunii puterii tămăduitoare a lui Groening, aduce succesul maxim de vindecare. Aproape nici o şoaptă nu se mai aude în mulţimea de oameni. Este imposibil de descris situaţia şi starea de spirit, această atmosferă emoţionantă plină de credinţă, în care aceşti sărmani oameni chinuiţi de suferinţe vizibile şi invizibile, aşteptau clipa vindecării mai mult sau mai puţin plini de încredere.

Între timp trecuseră 15 minute cu pregătirile pentru filmările pentru un documentar, minute unice pline de aşteptare, în care simţi bătăile propriei inimi dar şi pe-ale vecinului. Între timp un colaborator al lui Groening îl întreabă pe fiecare în parte de unde vine. Sunt reprezentate localităţi din toate părţile şi zonele Germaniei, din Allgäu şi din Schwabenländle, din Köln şi Frankfurt, din toată Bavaria, de la Bodensee şi de la Waterkant, dar chiar şi din Berlin şi bineînţeles mulţi localnici. O deosebită bucurie personală i-a făcut domnului Groening mai târziu prezenţa unui camarad de război, care se afla în rândurile celor ce aşteptau, cu care el împărţise destinul dur al prizonieratului de război în Karelia şi Finlanda. Mulţimea este rugată din nou, să nu pună nici un fel de întrebări domnului Groening şi să se concentreze numai asupra a ceea ce va spune domnul Groening.

Groening vorbeşte celor în aşteptare

Acum s-a înserat complet. Din toate părţile se aprind reflectoare, iar aparatele de filmat încep să se audă în surdină. Zgomotele încetează complet şi toate privirile se îndreaptă spre balconul la care la ora 20.15 apare domnul Groening înconjurat de gazde, colaboratori şi vindecaţi. Urmează minute de tăcere profundă în care marele vindecător al omenirii îşi împreunează mâinile, privind spre cer. După care intră într-un contact profund cu suferinzii c r e d i n c i o ş i, privind faţa emoţionată a fiecăruia.
Acum Groening începe să vorbească cu cuvinte simple, dar încărcate de o credinţă profundă, cu acea voce caldă, plăcută care poate captiva mulţimea:

"Dragii mei suferinzi! Şi astăzi, la fel ca în fiecare zi, s-au adunat aici oameni sărmani şi chinuiţi, care caută şi vor găsi vindecare, dar şi unii oameni mânaţi de pură curiozitate, precum şi câţiva, care sunt conştienţi de scepticismul lor. Eu simt foarte clar acest lucru şi de aceea vă rog să lăsaţi aceste gânduri deoparte şi să vă convingeţi mai întâi de realitate. Aici nu este vorba de un spectacol şi de prezentări ieftine de minunăţii, căci este un moment prea grav şi suferinţa oamenilor din jurul meu este prea mare.

Eu nu am chemat aici pe nimeni, ci dimpotrivă, eu v-am rugat rugat să aşteptaţi până în ziua în care vi se va putea acorda ajutor în condiţii organizate.

Cine nu crede în mine, acela nu trebuie să mai vină!

Eu ştiu că mulţi dintre dumneavoastră se află în această clipă pe calea vindecării! Întenţionez să rămân aici în B a v a r i a, aşa că vă rog să aveţi răbdare până voi obţine permisiunea pentru vindecarea în mod public şi până se vor înfiinţa locaşuri de vindecare. Pot fi vindecaţi însă, doar cei care poartă în ei credinţa divină. Din păcate există oameni care de ani de zile au pierdut-o sau au târât-o în noroi.

Vă aduc la cunoştinţă: Singurul medic, medicul tuturor oamenilor este şi rămâne Domnul Dumnezeu!

Numai EL singur poate să ajute. El îi ajută însă numai pe cei credincioşi, care sunt dispuşi să se debaraseze de suferinţa lor. Nu trebuie să credeţi în Groening cel mărunt, trebuie însă să aveţi încredere în mine. Nu eu sunt cel ce vrea mulţumirile dumneavoastră, ci doar Dumnezeu le merită – eu îmi fac numai datoria!

Deoarece nu sunteţi informaţi, vă anunţ, că puteţi lăsa acasă frica şi banii, dar trebuie să aduceţi cu dumneavoastră boala şi timp suficient, căci pe acestea vi le voi răpi. Dumneavoastră trebuie să fiţi cu toţii omenoşi faţă de oameni; să nu fiţi răutăcioşi, nici ipocriţi, să nu faceţi nimănui rău şi să nu fiţi niciodată invidioşi. Cel mai bun şi cel mai mare cadou în această viaţă pe Pământ nu este bogăţia, nu sunt banii, ci sănătatea, care valorează mai mult decât tot binele din lume. Aţi aflat de la colaboratorul meu, cum trebuie să vă comportaţi pentru a resimţi cel mai puternic efect posibil. Nu vreau să efectuez vindecarea aici, în mod public! Trebuie să ştiu mai întâi cu certitudine, că mi se permite în mod oficial să ajut. Până acum însă a fost aşa, că oamenii care se aflau în preajma mea s-au vindecat. Nu trebuie să-mi enumeraţi suferinţele, privirea mea pătrunde prin voi şi ştiu totul despre dumneavoastră!"

Domnul Groening a făcut atunci câteva demonstraţii legate de puterile sale, a căror influenţă s-a confirmat prin exclamaţii, după care continuă:

"Acum a primit fiecare ceea ce a dorit; dar numai a c e l a, care s-a simţit unit cu Domnul Dumnezeul său.

Dacă totul va merge bine, plecând de aici ca nucleu, doresc să înfiinţez în strânsă colaborare cu medicii mai multe locaşuri de vindecare pentru a vă ajuta pe toţi. Tuturor celor, care au venit pentru rudele lor bolnave, vreau să le spun:

'Mă aflu deja la ei!'

Când veţi sosi acasă, veţi constata că bolnavul nu mai este la fel, ca atunci când l-aţi părăsit!"

Aplauze îndelungate mulţumeau acestui bărbat, care nu urmăreşte vreun folos personal, pentru cuvintele sale.

Doi reprezentanţi ai guvernului sunt de partea lui Groening

Dintr-o dată apare din spate prin surprindere preşedintele poliţiei din München P i t z e r:

"Dragii mei locuitori ai Rosenheim-ului! Eu vă vorbesc aici în urma trăirii mele personale de astăzi. Am venit aici în primul rând ca bolnav, dar şi în calitate de funcţionar public bavarez şi observator. Eu nu am primit în viaţa mea o diagnoză mai bună, chiar nici din partea profesorilor celebrii, aşa cum am primit aici în câteva clipe din partea domnului Groening, cu toate că el nici măcar nu m-a atins. Eu personal cred ferm în vindecarea mea şi pentru ceea ce se-ntâmplă aici port răspunderea până în faţa celor sus-puşi din guvern, chiar dacă anumitor domni, ştiţi la cine mă refer, le convine sau nu. Decisiv este doar faptul, ca bolnavii să fie ajutaţi. Eu mă aflu la datorie de patru ani de zile, zi şi noapte, şi de aceea am căpătat o suferinţă grea, pentru a cărei vindecare am sacrificat deja jumătate din bunuri, dar degeaba. Eu vorbesc în numele meu şi al dumneavoastră al tuturor – să se audă pretutindeni, că trebuie să rămân sănătos pentru toţi oamenii cumsecade. Vă mulţumesc domnule Groening, pentru ajutorul dumneavoastră. Să vă dea Domnul Dumnezeu putere, ca să-i puteţi ajuta pe toţi oamenii, care au venit la dumneavoastră cu o credinţă puternică şi cu o inimă deschisă.

Păstraţi mai departe încrederea nemărginită în capacităţile de vindecare ale lui Groening şi daţi-vă cu toţii sprjinul să fie învinse toate piedicile. Prietenul meu din parlament va avea grijă ca într-o zi, poate chiar curând, domnul Groening să primească aprobarea de vindecare.

Aici ia cuvântul delegatul parlamentului C S U , H a g n:

"De fapt nu am vrut să vorbesc, deoarece în ce priveşte Groening eram foarte sceptic şi vroiam să mă conving personal de ceea ce se-ntâmplă aici. Astăzi am trăit atâtea lucruri impresionante, încât nu am cuvinte să le descriu. Mai mult nu vă pot spune. Vă rog pe toţi să credeţi în

Vocaţia domnului Groening!"

Din nou s-au auzit aplauzele furtunoase ale mulţimii entuziasmate.

Vindecările nocturne de la Traberhof

Groening se concentrează acum asupra unor cazuri grave de paralizie, demne de milă.

Doamna Monika Baumgärtner din Bad Aibling, care aşteaptă de câteva zile, şi care în urma unei căzături pe muntele Watzmann cu trei ani în urmă, a suferit o rănire la coloana vertebrală cu leziunea completă a părţii inferioare a corpului, se străduieşte pentru prima oară după ani de zile să se ridice cu mare greutate şi complet transpirată, reuşind chiar să stea pentru scurt timp în picioare. - Acum Groening îi roagă şi pe alţi bolnavi cu membrele paralizate şi anchilozate, să le mişte sau să le îndoaie. Nu mă pot apropia decât anevoios de domnul Georg

A i g n e r , un invalid de compătimit din Rosenheim-Thallerbräu, care-mi demonstrează plin de bucurie, cum îşi poate îndoi articulaţiile cu zgomote scrâşnitoare şi mândru îşi duce călcâiul stâng la genunchiul drept şi invers. Acesta era al doilea caz de care s-au putut convinge cei sceptici şi toäi cei de faţă. În sfârşit un maistru brutar din Bad Aibling a scăpat aproape complet de un şoc nervos avut de ani de zile, iar micile sechele, urmau să-i fie luate în câteva săptămâni, după cum îi promisese domnul Groening.

Acum Groening vorbeşte încă o dată în faţa mulţimii uimite:

"Dacă a apărut o ameliorare la cunoştinţele şi rudele dumneavoastră de acasă, daţi-mi cât se poate de repede de ştire, referindu-vă la data de azi, ca să ştiu, câte vindecări au avut loc astăzi.

Vă doresc dumneavoastră tuturor o noapte bună şi însănătoşirea completă în numele lui Dumnezeu."

După aceea marele binefăcător s-a reîntors împreună cu colaboratorii săi în clădire, unde fără a face nici o pauză, din zorii zilei a aplicat în continuare cu succes aptitudinile sale de vindecare, la cazurile ce i-au fost prezentate de către medici şi de presă.

Până acum, m-am aflat aproape exclusiv lângă bolnavi, pentru a fi în contact strâns cu aceştia, iar acum eram invitat de familia Hawart să asist la tratarea cazurilor deosebit de grave. Am pătruns în încăperile private, trecând prin mulţimea celor aflaţi în aşteptare în antreu. Cu toată obiectivitatea, nu am putut să nu simt acea aură care te învăluia încă de la intrare. Şi atunci domnul Groening s-a îndreptat spre mine, strângându-mi mâna. Am avut un moment senzaţia, că privirea sa pătrunzătoare şi totuşi nespus de prietenoasă m-a străpuns. Primele sale cuvinte dovedeau marea dezamăgire, pe care el o trăise deja în legătură cu presa.

În timpul tratării cu succes vizibil a câtorva cazuri interesante de paralizie infantilă, s-a pregătit la miezul nopţii un cerc în grădina de iarnă amenajată exotic. La lumina celor patru lămpi cu arc electric s-au adunat 24 de persoane, printre care şi medicul curant a doi pacienţi, domnul Dr. Meyer, din spitalul de invalizi din Bad Tölz, încă o doctoriţă, un student la medicină şi personalul ce-i îngrijea pe cei imobilizaţi. Ploaia se aude neîntrerupt pe acoperişul de sticlă şi cei trei operatori de film îndreaptă camerele asupra pacienţilor. Fiecare caz este înregistrat înainte, în timpul procedurii şi ulterior, în vederea unui film documentar, ce urma să aducă lumină în rândul maselor. Groening se pregăteşte, ca întotdeauna, într-o încăpere alăturată pentru tratament. Asistentul său, domnul Schmidt, apare şi roagă, ca şi aici cei de faţă să se concentreze exterior şi lăuntric pentru încercările de vindecare ce urmau. El face cunoscut faptul uluitor - se pare ca mediu al lui Groening – că printre cei de faţă se află un domn, care trebuie să renunţe la scepticismul nejustificat sau să părăsească încăperea, pentru a nu întrerupe legăturile mentale cu cei care sunt în căutare de ajutor. – Totuşi nimeni nu părăseşte încăperea.

Atunci, în pragul uşii apare Groening şi roagă ca cei de faţă să se concentreze numai asupra a ceea ce simte fiecare în corp.

Groening pătrunde în cerc ocupându-se intens de doamna Bamgärtner din Bad Aibling, care îi este prezentată aici încă o dată personal. Se aşterne o linişte plină de aşteptare. Aparatele de filmare încep să se audă alternativ. Dintr-o dată Groening se întoarce şi o întreabă pe pacienta cu care vorbea: "Şi ce simţiţi acum? " Răspunsurile frecvente sunt: o furnicare în picioare, o înţepătură în gambă, un junghi dureros în regiunea rinichilor sau a vezicii urinare, o rumoare masivă în intestine, o apăsare în coşul pieptului, sau se manifestă în faţa tuturor un tremur vizibil al întregului corp. Astfel sau asemănător se manifestă efectele tratării aproape la fiecare pacient. Acum maestrul fixează exact locul bolnav, care a cauzat paralizia. El o lasă pe doamna B. să respire de trei ori adânc. După care pacienta strigă dintr-o dată. "E străpuns!" Întors cu spatele la pacientă încât aceasta nu vedea, domnul Groening demonstrează medicilor printr-o mişcare uimitoare a degetelor, cum se poate secţiona şi reface la loc un nerv, fără nici o intervenţie chirurgicală, la care pacientul are senzaţia că simte durerea acestei operaţii. În continuarea tratamentului pacienta se simte "uşoară", ea nu-şi mai simte aproape de loc corpul, prezintă senzaţii euforice crescânde, îşi ridică şovăitor braţul stâng, se sprijină de speteaza scaunului şi face a doua încercare de a sta în picioare:

"În scurt timp, dânsa va putea umbla!" – era prognoza lui Groening.

Tratarea cazurilor grave

O fetiţă de 8 ani aproape oarbă, Evelyn G s c h w i n d din M ü n c h e n , care avea grave leziuni de cornee şi făcuse cinci operaţii, poate să vadă deja după procedura repetată în aceaşi zi, fără ochelari, mai bine decât a văzut vreodată înainte, de ex.: trenul care trecea la o depărtare de 500 m. Groening reuşeşte să îndepărteze acel văl de pe ochiul stâng, cerându-i micuţei Evelyn să-şi pună palma stângă în dreptul ochiului şi la comanda lui sa să o dea repede la o parte, după care ea este eliberată şi poate descrie fiecare detaliu din încăpere.

Acum Groening trimite afară pe balcon pe cei trei domni, însoţitori ai pacientelor, deoarece aceştia distrăgeau atenţia acestora. Acum împarte bile de staniol modelate de mâna sa, ţinnute în cutii de ţigări goale, în care se pare că este înmagazinată putere magnetică şi care sunt atât de râvnite, încât se vând deja – natural falsificate - pe piaţa neagră din München.

Aceste bile "purtătoare de putere" trebuie să înlesnească contactul dintre pacient şi Groening de la distanţă şi să uşureze puterea de concentrare neapărat necesară în cazul tratării la distanţă.

Între timp la răsărit începe să se întunece şi totuşi maestrul nu arată încă nici un semn de oboseală. Puterea sa de rezistenţă o transmite evident şi vizitatorilor săi, căci nici unul dintre aceştia nu vrea să părăsească "lăcaşul minunilor". Noţiunea de somn este ceva străin pentru Groening. O mişcare rapidă a mâinii de la frunte spre ceafă, peste creştetul său bine profilat, îi îndepărtează cea mai mică urmă de oboseală. Însă permanent are în mână o ţigaretă şi hrana sa este compusă numai din porţii mici.

Apoi cel râvnit fără încetare este acum chemat la un caz foarte grav în curtea din spate, unde aşteaptă deja de câteva zile domnul Fischaber în vârstă de 35 de ani, din Bad Tölz, el fiind ultima sa speranţă. În urma unui accident de motocicletă, respectiv de sanie cu motor, domnul F. era paralizat parţial în diferite zone ale corpului, paralizii care din mai 1949 s-au agravat permanent. Trei expertize medicale ale profesorilor renumiţi din München oscilau între intoxicare cu vapori de benzină, leziunea coloanei vertebrale, tumori pe traiectoriile nervilor cranieni şi cea mai recentă constatare era a medicului ce-l adusese la Groening şi anume de leziune a diencefalului. Deja cu două luni în urmă domnul F. îl căutase pe Groening la Herford, unde el i-a promis această vindecare. În timp ce suferinţa avută la rinichi, cauzată de tratamentul medicamentos timp de ani de zile, a dispărut complet după vizita de la Herford, celelalte simptome de boală au persistat. Pregătirea pentru această consultaţie matinală a făcut-o Groening deja cu o seară înainte prin tratamentul la distanţă prin intermediul mediului său, timp în care acest F. a putut simţi o puternică furnicătură în mâna stângă şi în gamba stângă, precum şi senzaţii de febră musculară în laba piciorului.

Motivul pentru care până acum vindecarea sau ameliorarea încă nu se manifestase evident a fost formulat de domnul Groening într-o declaraţie "clarvăzătoare" senzaţională unde spune următoarele:

"Feriţi-vă de un cuplu cu care sunteţi prieten, care nu vă vrea binele. Femeia are părul negru, bărbatul este şaten, are cărare, înalt de cca. 1,70 m. Acest bărbat va veni - dacă vreţi să ştiţi exact - la două zile după întoarcerea dumneavoastră de aici, şi anume la ora 6.00 seara la dumneavoastră acasă. Îl veţi recunoaşte prin aceea, că el se va şterge la nas cu o batistă albă - încă înainte să închidă uşa. Acest bărbat împiedică până în ziua de azi vindecarea dumneavoastră prin intermediul meu, căci referitor la aceasta, el s-a exprimat deja dispreţuitor în mod public. Această persoană se află între dumneavoastră şi mine şi întrerupe contactul atât de necesar. Feriţi-vă de acest domn şi veţi deveni în scurt timp sănătos."

Ultimile cuvinte ale vindecătorului, pe care mi le-a spus pe drumul spre casă şi care sunt relevante pentru munca sa în viitor, au fost:

"Doresc să-i vindec pe pacienţii mei în câteva minute cu următoarele cuvinte:

BUNĂ ZIUA! ERAŢI BOLNAV! LA REVEDERE!

A. Stecher

Nota redacţiei!

Aceasta a fost relatarea corespondentului nostru, pe care o redăm fără comentarii.

Cititorii noştri vor putea acum, pe baza celor prezentate, să-şi formeze singuri o părere despre "arta de a vindeca" a lui Groening, să spună dacă ei consideră necesară aprobarea lui imediată ca "naturopat" din partea Ministerului de Stat de care aparţine, în interesul multor bolnavi şi celor cu afecţiuni fizice.

Deoarece Groening intenţionează să rămână deocamdată mai departe la Traberhof lângă Rosenheim, vom publica la timpul potrivit alte "ediţii speciale".

Nu ne este posibil să transmitem domnului Groening scrisori sau alte intervenţii. Bineînţeles că fiecare dintre cei interesaţi poate trimite scrisori (fără fotografii) sau alte ştiri la adresa sa:

Domnului Bruno Groening, Rosenheim-Land, Traberhof

Alte adrese, care poate se pot procura pe piaţa neagră sunt false. Domnul Groening roagă să se renunţe la vizite personale, până la obţinerea aprobării oficiale.