Continuarea marelui proces

Judecarea recursului și revizuirea sentinței

Bruno pleacă dintr-o poziție dezavantajoasă

In ianuarie 1958, la judecarea recursului, Bruno Gröning s-a aflat într-o poziţie defavorabilă pentru faptul că nu el, ci Procuratura a înaintat recurs. Dar nu numai această neglijență a fostului său avocatului i-a dăunat, ci și întârzierea cu care acesta a pus la dispoziția noii apărări a lui Gröning materialele din dosar, ceea ce a împiedicat pregătirea procesului.

Un alt dezavantaj s-a dovedit a fi felul mult mai sigur în care s-au prezentat martorii acuzării comparativ cu primul proces. Părea că toţi s-ar fi pus de acord asupra aceluiaşi lucru: „interzicerea medicului”.

Închisoare și amendă cu suspendare fără clarificarea problemei vindecării, „o mare rușine”

De această dată, sentința era următoarea: opt luni de închisoare pentru omor prin imprudență și o amendă de 5000 DM pentru încălcarea Legii Practicii Naturiste. Executarea pedepsei a fost suspendată.

Baronesa Anny Ebner von Eschenbach, care a asistat atât la prima ședință de judecată cât și la a doua, a considerat sentința „o rușine pentru Germania”.

Bruno Gröning a declarat că este pedepsit pentru binele pe care-l face. El s-a plâns că, în timpul întregului proces, nimeni nu s-a interesat cum se realizează o vindecare, nici măcar proprii săi avocați. Dacă s-ar fi analizat această întrebare, atunci s-ar fi descoperit că munca sa nu are nimic în comun cu tratamentele medicale. Procesul ar fi trebuit suspendat. Însă, clarificarea acestei întrebări nu a interesat pe nimeni la tribunal. Exista, deja, o părere preconcepută despre Gröning și nimeni nu era dispus să se abată de la ea.

Cerere de revizuire cu puțin timp înaintea morții

Dar nici acesta nu a fost sfârșitul procesului. De data aceasta, Bruno Gröning a cerut revizuirea sentinței. Termenul de judecată a fost fixat pentru data de 22 ianuarie 1959 la Curtea Supremă a Landului din München. La această etapă nu s-a mai ajuns deoarece, în aceeași lună, Bruno Gröning a murit.