Despărțirea de Uniunea Gröning

Momentul de bilanţ al daunelor

Trennung vom Gröning Bund

Birocrația obtuză, funcţionărească, urmăreşte impasibilă cum Gröning primeşte amenda, fără a lua atitudine

În octombrie 1957 apar divergențe între Bruno Gröning și conducerea Uniunii Gröning. Din cauza unei birocrației funcţionăreşti, obtuze, Uniunea i-a dăunat mult lui Bruno Gröning. Motivul disputei l-a constituit sentința procesului conform căreia, în cel mai scurt timp, Bruno Gröning ar fi trebuit să plătească o amendă de 2000 DM. Cum el nu lua niciun ban pentru munca sa și, deci, nu dispunea de suficiente mijloace financiare, la începutul procesului conducerea Uniunii Gröning a decis să suporte costurile care urmau să apară. Acest punct a ridicat, însă, controverse între membrii conducerii, nefiind clar dacă sancţiunea financiară intră în această categorie. Ei aveau de gând să verifice, pe complicata cale birocratică, dacă Uniunea era obligată să plătească cele 2000 DM. Abia apoi urma să se ocupe de strângerea banilor. Astfel, era previzibil că, dacă s-ar fi hotărât să se strângă banii necesari, aceştia i-ar fi parvenit oricum prea târziu lui Bruno Gröning. Prin urmare, Uniunea ar fi privit impasibilă cum, în cazul neplății amenzii stabilite Bruno Gröning ar fi trebuit să intre la închisoare. In acest fel s-a ajuns la o dispută deschisă și, în final, la ruptură.

Prieteni falși

În Bilanțul referitor la activitatea Uniunii, Bruno Gröning a abordat toate punctele în care Uniunea i-a produs daune. În final, rezumând, el a declarat: „Dacă azi fac o paralelă între fostul meu anturaj (afaceriștii Meckelburg, Enderlin, Schmidt și Hülsmann) și cel actual (membrii comitetului de conducere a Uniunii), atunci ajung la același rezultat final. Azi s-a întâmplat același lucru ca atunci. Astăzi, prin intermediul celor care se consideră cei mai buni și mai apropiați prieteni ai mei, nu s-a întâmplat nimic altceva faţă de atunci. La acea vreme, am fost înșelat de niște lucrători murdari. Astăzi, prietenii au fost cei care au dat greş, în sensul că au asistat pasivi la procese, la condamnare, la faptul că nu am primit ajutor, că fără mașină nu am putut să-mi vizitez comunitățile, la faptul că nu s-a întreprins nimic împotriva defăimărilor din presă, la faptul că s-a creat numai confuzie, că nu a fost nimeni lângă mine atunci când aveam nevoie de oameni care puteau și trebuiau să mă ajute cu cunoștințele și poziția lor în această lume, toate astea împiedicând înfăptuirea acelor lucruri pentru care eu am venit pe acest Pământ.

Niciunul dintre acești prieteni nu s-a implicat personal, nu s-a luptat ca să fiu liber, niciunul nu a avut curajul, cu adevărat, să ia atitudine în favoarea mea. Nimic nu s-a întâmplat. Au fost luate decizii peste decizii, printr-o birocrație meschină. Nimeni nu mi-a luat cu adevărat apărarea. Nimeni nu mi-a sărit cu adevărat în ajutor, cu toată ființa sa, pentru a-mi lua de pe umeri toată acestă luptă cu procesele, pentru a mă apăra împotriva presei, pentru a mă ajuta când mașina era stricată, a mă sprijini împotriva mizeriei și calomniei ș.a.m.d.. Nimeni nu mi-a fost scut pentru ca eu să pot face lucrurile pentru care sunt pe acest Pâmânt: să le transmit oamenilor forța vieții și să-i conduc spre credință.

Nimeni, niciunul dintre prietenii mei, dintre cei care doresc să fie prietenii mei, nu s-a gândit că pentru asta eu am nevoie de liniște și că nu trebuie să tot fiu deranjat de influențele lumii exterioare, că am nevoie de un adevărat zid de protecție, pentru a lăsa să acţioneze netulburat ceea ce mi-a fost dăruit. Acest lucru este rușinos iar pentru mine dezamăgitor:

- Afaceriștii au dorit să tragă foloase pentru ei; s-au dovedit a fi oameni răi
- Prietenii din Uniunea Gröning sunt prea indiferenți, prea comozi, ca să nu spun răuvoitori.

Și rezultatul este același: eu nu sunt liber. Mulți prieteni din conducerea Uniunii Gröning nu și-au respectat promisiunile. Tot ce s-a întreprins nu a făcut altceva decât să mă lege la mâini.”

Eșecul Uniunii

Weisser s-a retras și Uniunea Gröningcare, până atunci nu fusese înregistrată în Registrul Asociațiilor, a fost dizolvată după scurt timp. În locul ei a apărut Asociația pentru promovarea bazelor spirituale și naturale ale vieții. Ea a fost înființată în 1958, conducătorii ei fiind Erich Pelz pentru Germania și Alexander Loy pentru Austria. Dar și această ultimă asociație, înființată în timpul vieții lui Bruno Gröning, nu avea să facă ceea ce spera el de la ea. Numele lui nici măcar nu apărea în statut.

Dokumentarfilm

Filmul documentar:
„Fenomenul
Bruno Gröning”

Rulează în multe oraşe din lumea înreagă

Grete Häusler-Verlag

Editura Grete Häusler: O ofertă bogată de cărţi, reviste, CD-uri, DVD-uri şi calendare

fwd

Oamenii de ştiinţă iau cuvântul: aspecte interesante legate de învăţătura lui Bruno Gröning