Noi căi și noi obstacole
Afaceriștii din jurul lui Gröning
Un manager al lui Gröning, autoproclamat, cu pretenții de exclusivitate
Din recunoștință pentru vindecarea soției sale, omul de afaceri din Wangerooge, Otto Meckelburg a vrut să-l sprijine pe Bruno Gröning și i-a prezentat planuri concrete pentru înființarea unor clinici de vindecare. Bruno Gröning a acceptat și astfel Meckelburg a devenit „managerul lui”.
La sfârșitul lui decembrie au plecat amândoi spre Wangerooge. Aici, Gröning a vorbit la întâlnirile organizate de Meckelburg și a săvârșit nenumărate vindecări. El i-a acordat acelui bărbat întreaga sa încredere. Printr-o declarație datată 8 ianuarie 1950, în Wangerooge el și-a încredințat în totalitate lui Meckelburg viitorul operei sale de vindecare:
„Domnul Gröning este de acord cu planul domnului Meckelburg și se obligă să se pună complet la dispoziție pentru atingerea acestui obiectiv. De asemenea, va sprijini cu toată puterea sa și cu tot ce este necesar pe domnul Meckelburg în demersul său de a înființa Asociația și va sprijini activitatea Asociației, pentru ca ea să-şi atingă obiectivele propuse. Domnul Gröning își asumă această obligație atât față de dl. Meckelburg personal, cât și față de Asociația în curs de înființare, cu obiectivele enunțate mai sus. Domnul Gröning se obligă în plus de a nu acorda acest sprijin nici unei alte persoane și nici unui alt cerc de persoane. El își va exercita activitatea sa numai în cadrul Asociației și numai cu acordul domnului Meckelburg.
Încă din ianuarie, Meckelburg a înființat Asociația pentru cercetarea metodelor de vindecare ale lui Gröning. El însuși a devenit director, primind un salariu lunar de 1000 mărci germane. Bruno Gröning nu a primit nici un ban. S-a dovedit apoi că Meckelburg nu și-a respectat promisiunile. El vedea în Gröning numai o sursă de bani și îl numea batjocoritor „cel mai bun cal al său din grajd”. Bolnavii îi erau indiferenți. El îl legase pe Gröning de el prin acest contract și „vindecătorul minune” trebuia să facă tot ce îi cerea el.
De-abia în iunie 1950 a reușit Gröning să se despartă de Meckelburg, cel din urmă jurând răzbunare: „Pe Gröning o să-l prind și o să-i rup toate oasele.”
Un tămăduitor naturist oferă prelegeri
După aceea, Gröning a lucrat câteva luni împreună cu Eugen Enderlin, tămăduitor naturist în München. Acesta primise o vindecare la Traberhof și i-a oferit lui Bruno Gröning posibilitatea de a ține prelegeri în cabinetul său. Însă și Enderlin s-a dovedit, până la urmă, a fi interesat numai de afaceri. Nu îl interesa să ajute, ci vroia să scoată bani cu ajutorul „fenomenului Gröning”. La sfârșitul anului Gröning s-a despărțit de el. O nouă încercare de colaborare în 1952/53 a eșuat din aceleași motive.
Un tămăduitor carierist
În perioada următoare, Gröning a ținut prelegeri în pensiunea Weikersheim din Gräfelfing. Dr. Kurt Trampler, ziarist, l-a găzduit pe Gröning și a organizat întâlnirile. El îl cunoștea pe Gröning deja din toamna lui 1949. Atunci venise ca reporter al unui ziar din München la Traberhof și primise în mod nesperat o vindecare a unei suferințe la picior. Drept mulțumire a scris cartea Die große Umkehr (Marea întoarcere) și a intervenit la autorități în favoarea lui Gröning. Ca și în cazul lui Enderlin, și conferințele de la Gräfelfing s-au bucurat de o participare numeroasă. Acolo s-au petrecut vindecări incredibile. Dar și relația cu Trampler a fost sortită eșecului. Crezând că a învățat suficient de la Gröning, s-a despărțit de el și a început să lucreze ca vindecător, pe cont propriu.